Coloanele de bazalt sunt prisme de rocă, de obicei cu cinci, șase sau șapte laturi, formate când un strat gros de lavă se răcește lent și se contractă. Contracția crapă roca într-o rețea de fisuri aproape regulate, care pătrund treptat în adâncime. Rezultatul arată ca un pavaj sau ca tuburile unei orgi, iar locurile unde apare sunt printre cele mai fotografiate peisaje geologice.
De ce se formează coloanele de bazalt?
Coloanele de bazalt se formează pentru că lava își micșorează volumul pe măsură ce se răcește, iar tensiunile din rocă se eliberează prin fisuri perpendiculare pe suprafața care cedează căldura. Când stratul de lavă este gros și omogen, răcirea înaintează uniform de sus în jos și de jos în sus, iar fisurile se organizează în coloane verticale.
Același mecanism se vede la scară mică în noroiul uscat de pe fundul unei bălți, care crapă în poligoane. Diferența este că lava se răcește în adâncime, așa că poligoanele de la suprafață se prelungesc în jos ca niște prisme. Fenomenul se numește în geologie disjuncție columnară și apare nu doar la bazalt, ci și la alte roci vulcanice, cum este andezitul.
De ce au coloanele șase laturi?
Forma hexagonală domină pentru că o rețea de fisuri care se întâlnesc la unghiuri de aproximativ 120 de grade eliberează tensiunea din rocă cu cea mai mică lungime totală de crăpături. Fisurile încep, de obicei, cu unghiuri drepte și neregulate, iar pe măsură ce pătrund în rocă se reorganizează spre acest model echilibrat. De aceea coloanele din partea de mijloc a unui strat sunt cele mai regulate.
Hexagonul perfect rămâne totuși o tendință, nu o regulă. Într-un aflorament obișnuit se găsesc coloane cu patru până la opt laturi, iar cele cu șase sunt cele mai numeroase.
Ce arată grosimea și forma coloanelor?
Grosimea coloanelor arată viteza de răcire: cu cât lava s-a răcit mai repede, cu atât coloanele sunt mai subțiri. Pe fețele laterale se văd uneori benzi orizontale fine, care marchează pașii succesivi în care fisura a avansat.
| Ce se observă | Ce înseamnă |
|---|---|
| Coloane subțiri, de câțiva centimetri până la 20 cm | Răcire rapidă, adesea la marginea stratului sau în contact cu apa |
| Coloane de 30 cm până la 1–2 m în diametru | Răcire lentă, într-un strat gros de lavă |
| Coloane drepte și regulate, la baza stratului | Zona numită colonadă, răcită uniform de jos |
| Coloane strâmbe, în evantai, în partea de sus | Zona numită antablament, răcită neuniform, uneori sub influența apei |
| Coloane culcate sau înclinate | Suprafața de răcire era înclinată, de exemplu peretele unei văi |
Unde se pot vedea coloane de bazalt în România?
În România, cele mai cunoscute coloane de bazalt se află la Racoș, în județul Brașov, și la Detunatele, în Munții Apuseni.
- Racoș: o fostă carieră din zona vulcanică a Munților Perșani a scos la vedere un perete de coloane, iar în apropiere se află și un mic con vulcanic stins, cu straturi de cenușă colorată.
- Detunata Goală și Detunata Flocoasă: două vârfuri din Apuseni, lângă Bucium, unde coloanele de bazalt formează un abrupt asemănat adesea cu tuburile unei orgi; Detunata Goală este lipsită de vegetație, iar cea Flocoasă este împădurită.
Ambele locuri se vizitează ușor într-o zi și se pot combina cu alte forme de relief create de natură, din categoria formelor sculptate de eroziune.
Care sunt cele mai cunoscute coloane de bazalt din lume?
Cel mai cunoscut sit este Giant’s Causeway, pe coasta Irlandei de Nord, unde zeci de mii de coloane coboară în trepte spre mare. Situl este inclus în patrimoniul mondial UNESCO. Pe insula Staffa, din Scoția, peștera Fingal este săpată de valuri direct într-un perete de coloane.
Islanda are coloane de bazalt pe plaja de nisip negru de la Reynisfjara și în jurul cascadei Svartifoss, unde apa cade peste un amfiteatru de prisme întunecate. Peisajele vulcanice de acest fel completează lista destinațiilor pentru explorarea vulcanilor activi și a podurilor naturale de piatră.
Cum se vizitează în siguranță un loc cu coloane de bazalt?
Coloanele de bazalt se vizitează în siguranță dacă se ține cont că rocile sunt alunecoase la umezeală și că blocuri desprinse pot cădea de pe pereții înalți.
- Pe coastă, valurile mari pot ajunge neașteptat de sus pe trepte, așa că marginea apei se evită pe vreme agitată.
- Încălțămintea cu talpă aderentă contează mai mult decât pe un traseu obișnuit, pentru că suprafețele plane ale coloanelor sunt netede.
- Bucățile de rocă nu se iau ca suvenir, iar în ariile protejate nu se urcă pe pereții de coloane.
