Sari la conținut
Ultima oră
Acoperiș tradițional acoperit cu șindrilă de lemn, văzut de aproape
Constructii

Acoperișul din șindrilă de lemn: speciile, panta potrivită și durata de viață

Acoperișul din șindrilă de lemn rezistă câteva decenii atunci când sunt îndeplinite trei condiții: un lemn potrivit, o pantă suficient de mare ca apa să se scurgă repede și o montare care lasă aerul să circule pe sub învelitoare. Șindrila este o învelitoare tradițională în zonele de munte și deal, iar bisericile de lemn vechi de secole arată cât poate dura când este făcută și întreținută corect. Ea cere însă mai multă atenție decât țigla sau tabla.

Din ce lemn se face șindrila?

Șindrila se face, cel mai des, din brad sau molid, iar pentru o durabilitate mai mare din larice sau stejar. Bradul și molidul sunt ușor de prelucrat și se găsesc ușor; laricele are multă rășină și rezistă mai bine la umezeală; stejarul este foarte durabil, dar greu și mai scump.

Specie Avantaje Durată orientativă
Brad, molid Ușor, ieftin, ușor de despicat 20–30 de ani
Larice Rășinos, rezistent la apă și ciuperci 30–50 de ani
Stejar Foarte dens și rezistent 40 de ani sau mai mult

Durata reală depinde mult de pantă, de expunerea la soare și la vânt și de întreținere. Pe versantul nordic, umbrit, șindrila rămâne umedă mai mult timp și se degradează mai repede decât pe cel sudic.

Este mai bună șindrila despicată sau cea tăiată?

Șindrila despicată manual durează, în general, mai mult decât cea tăiată la fierăstrău, pentru că se desface de-a lungul fibrelor lemnului și păstrează fibrele întregi la suprafață. Apa alunecă pe ea fără să pătrundă ușor în lemn. Șindrila tăiată are fibrele secționate, absoarbe mai multă apă și crapă mai repede, dar este mai uniformă și mai ieftină.

Lemnul folosit trebuie să fie drept, fără noduri mari și fără zone putrede. Pentru meșterii care lucrează în mod tradițional, alegerea buștenilor este jumătate din calitatea acoperișului.

Ce pantă trebuie să aibă un acoperiș din șindrilă?

Un acoperiș din șindrilă are nevoie de o pantă mare, în general de cel puțin 30–35°, pentru ca apa și zăpada să nu stea pe lemn. Acoperișurile tradiționale din zonele de munte depășesc frecvent 45°, iar cele ale bisericilor din Maramureș, cu bisericile de lemn și porțile sculptate, sunt exemplul cel mai cunoscut de pantă abruptă care prelungește viața învelitorii.

Pe pante mici, șindrila nu este o alegere bună: apa pătrunde prin capilaritate între rânduri, iar lemnul nu mai apucă să se usuce între ploi.

Cum se montează corect șindrila?

Șindrila se montează în mai multe straturi suprapuse, pe un suport ventilat de șipci, astfel încât fiecare punct al acoperișului să fie acoperit de două sau trei rânduri de lemn.

  1. Folia sau membrana de sub șipci oprește apa pătrunsă accidental și lasă vaporii să iasă.
  2. Contrașipcile și șipcile creează un strat de aer sub învelitoare, care usucă lemnul pe ambele fețe.
  3. Rândurile se așază de la streașină spre coamă, cu rosturile decalate față de rândul de dedesubt.
  4. Cuiele sunt zincate, din inox sau din cupru; cuiele obișnuite ruginesc, iar taninurile din stejar și larice accelerează coroziunea și lasă pete închise pe lemn.
  5. Coama, doliile și zona coșului se rezolvă cu atenție sporită, fiind locurile pe unde apar cel mai des infiltrațiile.

Sensul acestor elemente este explicat și în ghidul cu termenii din construcții pe care un proprietar ar trebui să îi cunoască.

Trebuie tratată șindrila?

Tratarea șindrilei cu produse împotriva ciupercilor și insectelor îi prelungește viața, mai ales la brad și molid, mai puțin rezistente natural. Netratată, șindrila capătă în câțiva ani o culoare cenușiu-argintie, care este doar un strat superficial și nu înseamnă putrezire. Lemnul fiind combustibil, distanțele față de coș și eventualele tratamente ignifuge se stabilesc împreună cu proiectantul, după normele aplicabile clădirii.

Cum se întreține un acoperiș din șindrilă?

Un acoperiș din șindrilă se verifică cel puțin o dată pe an, de preferat toamna, după căderea frunzelor, și după furtuni puternice.

  • Frunzele, acele de brad și crengile se curăță, mai ales din dolii și jgheaburi.
  • Mușchiul se îndepărtează cu grijă, pentru că ține umezeala lipită de lemn.
  • Șindrilele crăpate, ridicate sau lipsă se înlocuiesc punctual, înainte ca apa să ajungă la șipci.
  • Ramurile copacilor care umbresc acoperișul se răresc, ca lemnul să se usuce mai repede.

La cumpărarea sau renovarea unei clădiri vechi, starea învelitorii este printre primele lucruri de evaluat, alături de cele descrise în articolul despre casa veche de la țară transformată în loc de cazare.

De redescoperit

Bilet de întoarcereLocuri UniceDescoperă locuri unice și trăiește experiențe memorabile!
Sus