Mușcătura de viperă este o urgență medicală care se tratează la spital, iar primul ajutor are un singur scop: persoana mușcată să ajungă cât mai repede acolo, cu cât mai puțină mișcare. Cele mai multe mușcături nu sunt mortale, dar unele pot provoca umflături întinse, reacții generale sau complicații serioase, mai ales la copii, la vârstnici și la persoanele cu boli cronice. Gesturile improvizate, precum garoul sau tăierea rănii, fac mai mult rău decât bine.
Ce vipere trăiesc în România?
În România trăiesc trei specii de vipere: vipera comună, vipera cu corn și vipera de stepă, aceasta din urmă foarte rară. Vipera cu corn, întâlnită mai ales în sud-vestul țării, pe versanți stâncoși și însoriți, are cel mai puternic venin dintre viperele europene.
| Specie | Semne de recunoaștere | Unde apare |
|---|---|---|
| Vipera comună | Bandă în zigzag pe spate, cap triunghiular, pupilă verticală | Zone montane și deluroase, poieni, margini de pădure, turbării |
| Vipera cu corn | Un mic apendice moale pe vârful botului, zigzag pe spate | Pante calcaroase și pietroase însorite, mai ales în sud-vest |
| Vipera de stepă | Dimensiuni mici, desen asemănător viperei comune | Puține zone de pajiște și stepă |
Șerpii neveninoși, cum este șarpele de casă, cu cele două pete gălbui la ceafă, sunt mult mai frecvenți. Totuși, specia nu se identifică apropiindu-se de șarpe; orice mușcătură cu semne de umflare se tratează ca posibil veninoasă.
Cum se recunoaște o mușcătură de viperă?
Mușcătura de viperă lasă de obicei două înțepături mici, apropiate, urmate în scurt timp de durere locală și de o umflătură care se extinde. Pielea din jur se poate învineți în orele următoare.
- Semne locale: durere, umflare progresivă, vânătăi, amorțeală.
- Semne generale: greață, vărsături, amețeală, transpirații, slăbiciune, dureri abdominale.
- Semne de gravitate: leșin, respirație dificilă, umflarea feței sau a buzelor, puls slab, confuzie.
O parte din mușcături sunt „uscate”, adică fără venin sau cu foarte puțin venin. Acest lucru nu se poate ști pe loc, așa că evaluarea medicală este necesară chiar dacă la început simptomele par ușoare.
Ce se face imediat după mușcătura de viperă?
Imediat după mușcătură se sună la 112, iar persoana mușcată stă liniștită și se mișcă cât mai puțin, pentru că efortul grăbește răspândirea veninului.
- Se iese din zona în care se află șarpele, cu câțiva pași calmi.
- Se sună la 112 și se transmite locul exact, eventual cu coordonate de pe telefon.
- Inelele, brățările, ceasul și încălțămintea strâmtă se scot înainte ca membrul să se umfle.
- Membrul mușcat se imobilizează, de exemplu cu o eșarfă sau cu o atelă improvizată, și se ține aproximativ la nivelul inimii.
- Rana se poate spăla ușor cu apă curată și se acoperă cu un pansament lejer.
- Marginea umflăturii se marchează cu pixul, împreună cu ora, ca medicul să vadă cât de repede avansează.
Dacă ajutorul nu poate ajunge pe traseu, persoana este transportată, nu lăsată să meargă pe jos, ori de câte ori există această posibilitate.
Ce gesturi agravează mușcătura de viperă?
Garoul, incizia, sugerea rănii și gheața agravează leziunile și nu scot veninul din organism. Ele aparțin unor obiceiuri vechi, contrazise de practica medicală.
- Garoul blochează circulația și crește riscul de distrugere a țesuturilor din membrul afectat.
- Tăierea și sugerea rănii adaugă infecție și sângerare, fără beneficiu.
- Gheața aplicată direct afectează suplimentar țesuturile deja lezate de venin.
- Alcoolul și efortul fizic grăbesc circulația.
- Medicamentele care influențează coagularea, cum este aspirina, nu se iau din proprie inițiativă.
- Prinderea sau uciderea șarpelui pentru identificare provoacă adesea o a doua mușcătură.
Tratamentul de la spital include supravegherea, îngrijirea rănii și, atunci când medicul consideră necesar, administrarea de ser antiviperin. Decizia aparține exclusiv medicului.
Cum se reduce riscul de mușcătură pe traseu?
Riscul de mușcătură scade mult cu încălțăminte înaltă, pantaloni lungi și atenție la locurile în care se pun mâinile și picioarele. Viperele nu atacă din proprie inițiativă; mușcă atunci când sunt călcate, atinse sau încolțite.
- Pe pantele pietroase însorite se merge pe potecă, iar mâinile nu se pun orbește pe pietre sau în crăpături.
- Bețele de drumeție și pașii apăsați produc vibrații care alungă de obicei șerpii.
- Rucsacul lăsat pe jos și încălțămintea scoasă se verifică înainte de a fi luate.
Trusa de prim ajutor pentru drumeție completează lista din articolul despre medicamentele de bază din farmacia de acasă. Aceeași logică a gesturilor de evitat apare și în cazul înțepăturii de meduză pe plajă și al intoxicațiilor accidentale, unde intervenția improvizată poate complica tratamentul.
